Incursiune în Brașov medieval

BrasovIncursiune în Brașov medieval – exercițiu de imaginație

În Brașov nu ai cum să dormi prea mult. Orașul vibrează de viață și evenimente.
Sorb dintr-i ceașcă cu ceai și înghit mustrările coniței la care sunt cazată. Zice ceva de maniere și de o limbă vorbită corect, de prestanță, mândrie, oameni culți, istorie bogată bla bla. Mă uit în gol pe geam și cuprind tot Brașovul cu privirea. Atitudinea asta țâfnoasă o am de la vreme probabil. O trăsură suspectă se oprește în fața conacului iar asta îmi dă prilej de pândă. Îmi ascund nasul curios după perdelele grele și urmăresc vizitiul și când ajută domnițele să coboare.

Perioada asta e una încărcată de baluri caritabile iar eu nu mă pot hotărî la care să particip. Păstrez invitațiile cu sigiliu din ceară ca pe niște trofee, pe mobila proaspăt lăcuită și împodobită de accesorii care mai de care mai exotice.
Îmi pudrez nasul rapid și ies în recunoaștere. Sunt cazată pe o perioadă nelimitată în Brașov, așa că am timp să îi descopăr personalitatea. Muncesc câte 4 ore pe zi, iau notițe rapid și apoi îmi fac de cap prin oraș, îmbrăcând haine sub statutul meu social. Îmi place să mă pierd în mulțime și să fiu măcar pentru câteva clipe, un om simplu.
Domnițele alea din trăsură se îndreaptă grăbite spre centrul Brașovului.

Le urmăresc, păstrând o distanță sigură. Intrăm într-un magazin, tip butic și ne întâlnim privirile. Încremenesc și îmi ascund chipul ars de soarele de munte în palme. Mă rog să nu își dea seamă că sunt prințesa pe care o imită în gesturi și port cam toate tinerele.
Aerul regal nu m-a impresionat cu adevărat. Am fost o rebelă ce și-a dorit să fie în mai mulți papuci, să simtă mai multe pături sociale și să cutreiere orașele, în căutarea sinelui. Poposesc de ceva vreme aici, în Brașov și pe zi ce trece prind rădăcini. Poate voi ridica și aici castele, o să le pun nume mărețe și oamenii or să le viziteze și peste secole.